LOVITURĂ! Solicitare pentru ca România să fie scoasă din UE!

Şefului guvernului regional valon, Paul Magnette, a pledat pentru ieşirea din Uniunea Europeană a unor ţări din Europa Centrală şi de Est, referindu-se la Polonia, Ungaria, România şi Bulgaria, scrie cotidianul Le Monde în ediţia de luni, care preia un interviu acordat vineri de politicianul belgian publicaţiei L’Echo, cu ocazia împlinirii a 25 de ani a Tratatului de la Maastricht.

În interviul menţionat, Paul Magnette a spus că ar fi ‘de dorit’ ‘un Polxit, un Ungrexit, un Rumaxit, un Bulgxit’, care să urmeze ieşirii Marii Britanii din Uniune, arată stiripesurse.ro.

 

Paul Magnette, prim-ministrul socialist al Valoniei, s-a făcut remarcat prin opoziţia faţă de Tratatul de liber schimb UE – Canada (CETA), semnat în cele din urmă după ce regiunea sa a cerut o renegociere. Magnette este primarul oraşului Charleroi şi o personalitate în ascensiune a Partidului Socialist (PS) francofon, fiind dat ca posibil succesor al preşedintelui Elio Di Rupo. Definindu-se drept un ‘federalist rănit’ şi ‘poate primul dintre euroscepticii socialişti’, Magnette, fost director al Institutului de Studii Europene ale Universităţii Libere din Bruxelles, a oferit un diagnostic ultra-critic asupra evoluţiei UE. În acelaşi interviu, el a declarat că speră într-un scenariu care să clarifice viitorul european, mai precis o negociere ‘dură, dar echilibrată’ cu Londra, care ar inspira ţări din Europa Centrală şi de Est, poate şi Danemarca şi Suedia, potenţial tentate la rândul lor de negocierea de acorduri comerciale, de parteneriate şi, în final, de o ieşire din UE. Prim-ministrul valon a fost foarte critic şi faţă de Comisia Europeană, care se amestecă ‘în afaceri naţionale extrem de sensibile’, dar se dovedeşte incapabilă să atace frauda fiscală sau să gestioneze problema migranţilor, Bruxellesul fiind, în opinia sa, simbolul ‘elitelor complet deconectate de lume’. Paul Magnette, care nu îşi ascunde ambiţiile de a juca la un moment dat un rol în plan european, şi-a definit deja programul propriu, printre obiective aflându-se sfârşitul dereglementării sociale şi fiscale pe care a antrenat-o crearea monedei euro, în virtutea logicii monetariste a Germaniei. El mai propune stoparea tuturor negocierilor vizând tratate bilaterale sau multilaterale, în favoarea unor acorduri comerciale ‘pure’, un efort masiv pentru asigurarea independenţei energetice şi lupta împotriva schimbărilor climatice, mutualizarea unei părţi a datoriilor naţionale şi un vast plan de investiţii, ‘un plan Juncker la puterea 100’.